Constantin Vasile Gheorghiu (1894-1957) – chimist, profesor universitar român. S-a născut în comuna Dolheşti din judeţul Iaşi. Face studiile gimnaziale la Huşi şi pe cele liceale la Liceul Naţional din Iaşi. Urmează apoi secţia de chimie-fizică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea ,,Aexandru Ioan Cuza” din Iaşi, susţinând examenul de licenţă în 1920. În acelaşi an, este angajat ca asistent la disciplina de Chimie organică, la recomandarea profesorului Anastasie Obregia. În 1927 obţine titlul de doctor în chimie, iar în 1932, docenţa. În perioada 1932-1933, lucrează în laboratorul de chimie organică, de la Collège de France. După pensionarea profesorului Obregia, în 1937, C. V. Gheorghiu este numit profesor la catedra de Chimie organică. După înfiinţarea Filialei Iaşi a Academiei Române, C. V. Gheorghiu organizează şi conduce secţia de Chimie organică din cadrul Institutului de chimie “Petru Poni”. În activitatea de cercetare, obţine rezultate deosebite privind mecanismul reacţiei între izotiocianaţi şi oxime, fototropia semicarbazonelor, sărurile de tetrazoliu şi chimioterapia tuberculozei. C. V. Gheorghiu a fost membru corespondent al Academiei Române şi membru al societăţilor de chimie din Franţa şi Germania. A publicat numeroase articole de popularizare a ştiinţei, şi a condus, împreună cu profesorul Ştefan Procopiu, revista ştiinţifică “V. Adamachi”.