Alexandru Popovici (30 octombrie 1866- 17 iulie 1941) – biolog, profesor universitar, fondator şi director (1922-1936) al Grădinii Botanice de lângă Palatul Universităţii, primul cercetător al macromicetelor din Moldova.
A urmat şcoala primară în satul natal (Cârniceşti-Iaşi), gimnaziul „Ştefan cel Mare” şi Liceul Naţional în Iaşi, promoţia 1885. Licenţiat în ştiinţele naturale al Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti (1888), Al. Popovici îşi continuă studiile în Germania, unde în 1893 îşi susţine teza de doctorat „Ueber Struktur und Entwickelung eigenartiger Wandverdikungen in Samen und Fruchtschalen” la Universitatea din Bonn, sub conducerea renumitului botanist E. Strasburger. Funcţionează până în 1895 ca asistent la Institutul Botanic din Bucureşti, după care este numit profesor de botanică la Universitatea din Iaşi, unde organizează şi conduce Laboratorul până când se retrage la pensie (1936).
Membru al Societăţii Micologie din Franţa, decan al Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi, fondator, alături de zoologul Ion Borcea, al revistei „Annales Scientifiques de l’Université de Jassy” (1900) şi al Revistei Ştiinţifice „V. Adamachi” (1910).
Descoperă şi descrie peste 500 specii de macromicete din toate zonele Moldovei, publică multe lucrări ştiinţifice din domeniul criptogamelor şi din cel al fanerogamelor, defineşte liniile de cercetare în diversele domenii ale botanicii.
