Vasile Conta

Vasile Conta (n.15 noiembrie 1845, Ghindăoani, Neamţ – 21 aprilie 1882, Bucureşti)- filosof, avocat, profesor universitar.

Provenind dintr-o familie de preoţi de trei generaţii, urmează cursurile şcolii primare din la Tg. Neamţ, (coleg de clasă cu Ion Creangă), iar apoi Academia Mihăileană (absolvită în 1868). Beneficiar al unei burse de studiu din partea „Societăţii pentru încurajarea junimii române la învăţătură”, urmează cursurile Institutului de Comerţ din Anvers (Belgia, 1871). Doctor în drept al Universităţii din Bruxelles (1872), profesor universitar la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, Catedra de Drept Civil.

Operele filosofice ale lui Vasile Conta au fost bine primite în străinătate: Teoria fatalismului (1875-1876), va fi tradusă în limba franceză şi publicată la Paris în 1895; Încercări de metafizică a fost publicată la Bruxelles în 1880 cu titlul Introduction à la Métaphysique, iar Bazele metafizicii va fi publicată în 1890, la Paris, sub titlul de Les fondements de la métaphysique. Este cel dintâi filosof român care a expus un sistem original, în care pot fi recunoscute influenţele empirismului, pozitivismului şi materialismului de secol XIX. Astfel, teoria ondulaţiunii universale se vrea o teorie generală a evoluţiei, “regulate de către legi inflexibile”. Vasile Conta susţine că „în lume nu există decât materie care se mişcă şi se metamorfozează până la infinit în spaţiu şi în timp, ascultând în toate mişcările şi metamorfozele sale de legi fatale”. Corespondenţa sa cu personalităţi din acea vreme (Ch. Darwin, E. Haeckel, E. Zeller, H. Ulvici, E. Reich, J. Lubbock, B. Müller, N. Morisson), demonstrează impactul cărţilor sale în peisajul filosofic apusean.

Activitatea sa politică a avut un puternic caracter reformator, în calitate de ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor, Vasile Conta propunând, în 1880 (fără a avea sprijinul parlamentar necesar), o lege a educaţiei care prevedea profesionalizarea învăţământului agricol, industrial, economic; eliminarea religiei din liceele de băieţi; înfiinţarea de licee pentru fete şi acordarea, pentru acestea, a dreptului de a urma studii universitare; introducerea unui examen de capacitate pentru profesori, în concordanţă cu cel francez.