Ioan Borcea (n. 30 ianuarie 1879, Buhoci, Bacău – 30 iulie 1936, Agigea, Constanţa), biolog, profesor universitar, cercetător de prestigiu internaţional. Este fondatorul Staţiunii Zoologice Maritime “Ferdinand I” a Universităţii din Iaşi, de la Agigea, Constanţa şi al conceptului de combatere biologică a dăunătorilor agriculturii în România.
A urmat studiile medii la Liceul Naţional, apoi la Liceul Internat “C. Negruzzi” din Iaşi, promoţia 1897. După absolvire, urmează cursurile universitare la Facultatea de Ştiinţe, Secţia de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Iaşi, promoţia 1900. Este reţinut ca asistent la Catedra de Morfologie Animală. In 1901 devine bursier al Fondului “V. Adamachi”, îşi continuă studiile în Franţa, devenind Licenţiat al Universităţii Sorbona, Facultatea de Ştiinţele Naturii din Paris (1903). La aceeaşi Universitate îşi susţine doctoratul cu Teza “Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches” (1905). Face mai multe specializări în străinătate, la Staţiunile biologice marine de la Banyuls sur Mer, Roskoff (Franţa), Neapoli (Italia). A fost profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi (1909-1936); este fondatorul Staţinii Zoologice Marine de la Agigea-Constanţa (1926), Directorul acesteia (1926-1936); Ministru al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1919-1920); Decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi; Director al Muzeului de Istorie Naturală din Iaşi (1912-1936); Membru al Muzeului de Istorie Naturală din Paris (1909) şi al celui din New York (1935); membru de onoare al Societăţii Franceze de Zoologie; Editor al revistei ştiinţifice “V. Adamachi”.
Este membru corespondent al Academiei Române; Doctor “Honoris Causa” al Universităţii din Montpellier-Franţa (1936).
A publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice din domeniile entomologiei teoretice şi aplicate, oceanologiei, muzeologiei, faunei Mării Negre şi a relictelor ponto-caspice din limanuri şi din complexul Razelm. A încetat din viaţă la 30 iulie 1936, la Agigea-Constanţa.
