Petru Bogdan (1873-1944) – chimist, profesor universitar român, membru titular al Academiei Române.
Studiază la Liceul Naţional din Iaşi, apoi la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, secţia Fizico-Chimice, în 1893 obţinând licenţa. Este angajat ca asistent, în cadrul Laboratorului de Chimie Minerală, condus de profesorul Petru Poni. Pleacă în Germania, unde se specializează în chimie fizică, la Leipzig şi Berlin, obţinând doctoratul în 1901. A înfiinţat prima catedră de chimie fizică din România, ocupând postul de profesor în cadrul acesteia între 1913 şi 1940. Între 1926 şi 1932 a fost rector al Universităţii din Iaşi. În activitatea de cercetare, a studiat toate domeniile de atunci ale chimiei fizice şi a publicat primul curs românesc de chimie fizică, în patru volume (I. Teoria Cinetică; II. Termodinamica; III. Electrochimia; IV. Radioactivitatea).
Ca o recunoaştere a meritelor ştiinţifice, a fost ales membru titular al Academiei Române, în 1926. Ca o confirmare a vizibilităţii internaţionale a operei sale ştiinţifice, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Nancy.
