Radu Cernătescu (1894-1958) s-a născut la Huşi pe data de 17 august 1894. Tatăl său a fost judecător, iar mama sa a fost fiica profesorului Petru Poni. A urmat studii liceale şi universitare la Iaşi, unde şi-a susţinut în 1920 şi teza de doctorat, Legea lui Dalton aplicată la soluţii concentrate. Din 1916, timp de aproape 40 de ani, a desfăşurat o bogată şi susţinută activitate stiinţifică şi didactică la Iaşi, ca asistent, conferenţiar, apoi profesor de chimie analitică (1932 – 1940) şi de chimie anorganică (1940 – 1958) la Universitatea din Iaşi, profesor de chimie fizică şi chimie analitică (1938 – 1940) la Şcoala Politehnică din Iaşi, director al Institutului de Chimie P. Poni din Iaşi.
În cercetările sale a abordat diferite domenii ale ştiinţelor chimice: chimie fizică, chimie anorganică, chimie analitică, electrochimie, biochimie, chimia combinaţiilor complexe. În domeniul chimiei fizice, a făcut cercetări în legătura cu influenţa electroliţilor asupra solubilităţii apei în fenol şi cu aplicarea legii lui Dalton la soluţii concentrate; în domeniul complecşilor, a studiat sulfocianaţii complecşi, complecşii cu diamine ciclice, aminele hidrosulfiţilor de cobalt şi nichel bivalent; în domeniul chimiei analitice, a elaborat metode originale pentru dozarea cadmiului, vanadiului, cationilor şi anionilor; a făcut analiza apelor din râuri, lacuri şi limanuri; în ramura chimiei biologice, a studiat acţiunea bacteriană in vitro a compuşilor clorodici ai diferitelor baze organice cu azot în nucleu, iar în domeniul chimiei anorganice, sulfocianurile de argint cu amoniu şi sodiu, formarea arseniţilor alcalini şi a sărurilor complexe cu diaminele ciclice ale metalelor. Dupa înfiinţarea Institutului de Chimie din Iaşi, a studiat, pe cale polarografică, complecşii aminelor hidrosulfitului de nichel şi cobalt bivalent, precum şi metodele de analiză polarografică a fierului, cuprului, plumbului şi zincului din minereurile complexe. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrari şi studii, între care: Nouvelle methode de dosage du cadmium (1923); Le potentiel des metaux dans les liquides purs (1924); Potassium et calcium dans le sang du pigeon apres resection et excitation electrique des nerfs de l’aile (1934); Sels simples et complexes des acides 5,5 diethyl et 5,5 phenylethyl barbiturique (1937); Sur le dosage de la phyridine dans ses combinaisons avec les sels metalliques (1937); Amines des Hydrosulfites de Cobalt et de Nickel bivalents (1943). În 1950 şi 1951 i-au apărut cele două volume ale Tratatului elementar de chimie anorganică. Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Ungaria, laureat al Premiului de Stat.
