Ilie Popescu-Spinei
Ilie Popescu-Spineni (14 octombrie 1894, Cuza-Vodă, j. Olt – 29 septembrie 1964, Bucureşti) – jurist, teolog, profesor universitar
Studii secundare la Liceul „Gheorghe Lazăr” şi la Seminarul Central din Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Iaşi (1919). Licenţiat al Facultăţii de Teologie din Bucureşti (1920). Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi (1921). Studii la Institutul de Papirologie şi la Ecole de Hautes Etudes din Paris. Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza La fonction pénitentielle des arrhes dans le vente sous Justinien (1925). Magistrat (1919-1920). Avocat (1920). Profesor suplinitor (1926-1927) şi profesor agregat (1927-1931) la catedra de Drept roman a Universităţii din Cernăuţi. Profesor la catedra de Drept roman a Universităţii din Iaşi (1931-1948).
A publicat mai multe studii şi lucrări în care a propus interpretări originale asupra izvoarelor dreptului şi formelor contractuale din dreptul roman: Nexum. Observări critice asupra unui pretins contract roman (1925), Litterarum obligatio sub Justinian (1926), Contractele formaliste la romani (1928), Cauţionamentul verbis (1930), Die Unzulässigkeit des nexum als Kontrakt (1931), Noi documente privind istoria dreptului roman (1934), Haben die Roemer per aes et libram contrahiert (1935), Le contrat litteris à la lumière des textes byzantins (1935), Teoria generală a contractelor romane. Prelegeri universitare (1936), Dobânzile şi camăta în dreptul roman republican (1940). Autor al unui studiu despre Vechimea creştinismului la români (1934).
Membru al Societăţii Regale de Geografie din Bucureşti şi al Société d’Histoire du Droit din Paris.
