Alexandru Claudian (n. 8 aprilie 1898, Cernavodă – m. 16 octombrie 1962, Bucureşti). Filosof şi sociolog român.
Urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, absolvind în 1922. Obţine în 1928 un post de seminarist la aceeaşi facultate, ocupându-se de istoria doctrinelor, însă renunţă la el anul următor, stabilindu-se la Iaşi. La 1 octombrie 1929 devine asistent suplinitor la Seminarul de Filosofie antică din cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi. În 1930 îşi susţine doctoratul cu o teză privitoare la problema agrară a Rusiei înainte de 1917 şi la rolul socialismului marxist în transformările sociale prin care trec Rusia şi Germania în perioada 1917-1918. Între anii 1937-1938 este bursier al statului francez, la Paris, unde colaborează cu Maxime Leroy şi Henry Gouhier, urmând ca în 1941 să fie numit titularul catedrei de sociologie şi etică a Universităţii din Iaşi. În urma desfiinţării catedrei de sociologie va ocupa postul de conferenţiar la Facultatea de Medicină din Iaşi, apoi, în 1954, pe cel de secretar de secţie al Academiei Române, transferându-se în cele din urmă la filiala din Iaşi a Academiei pe postul de cercetător ştiinţific.
Lucrările lui principale sunt: Cercetări filozofice şi sociologice, Iaşi, Tipografia Concesionară Alexandru Ţerek, 1935; Colectivismul în filozofia lui Platon, Iaşi, Tipografia Concesionară Alexandru Ţerek, 1936; Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1936; Cunoaştere şi suflet, Iaşi, Tipografia Concesionară Alexandru Ţerek, 1940; Prelegeri de etică (curs dactilografiat, susţinut la Iaşi între 1940-1941); Reflexiuni asupra războiului actual, Bucureşti, Editura Tinerimea Liberă, 1945;Antisemitismul şi cauzele lui sociale, Bucureşti, Editura Partidului Social-Democrat, 1945 (reeditare Bucureşti, Editura Albatros, 2000); Originea socială a spiritualismului substanţialist (manuscris); Originea socială a filosofiei lui Leibniz (manuscris).
