Dimitrie Gusti
Dimitrie Gusti (13 februarie 1880, Iaşi – 30 octombrie 1955). Fondatorul şcolii româneşti de sociologie, membru şi preşedinte al Academiei Române (1944-1946), profesor la Universitatea din Iaşi şi la Universitatea din Bucureşti.
A studiat Literele la Universitatea din Iaşi, apoi la Universitatea din Leipzig, Germania, unde a obţinut diploma de doctor în Filozofie (1904). Şi-a continuat studiile de sociologie şi drept la Universitatea Unter den Linden din Berlin.
În 1910 devine profesor la Universitatea din Iaşi, unde va preda etica şi sociologia, iar din 1920 este chemat la Universitatea din Bucureşti, la catedra de Sociologie, Etică şi Estetică a Facultăţii de Litere.
Dimitrie Gusti este iniţiatorul cercetării monografice a satelor din România, între 1925 şi 1948 şi fondatorul a diverse asociaţii şi institute al căror obiect de activitate era cercetarea sociologică de tip ştiinţific: Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, Institutul Social Român, Institutul de Ştiinţe Sociale al României, Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice.
Lui Dimitrie Gusti i se datorează fondarea Muzeului Satului (1936).
În principalele sale opere (Egoismus und Altruismus – 1904, Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik – 1908, Cosmologia elenă – 1929, Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii – 1939, Problema sociologie – 1949, La science de la réalité sociale -1941 , Enciclopedia Romaniei- 1938-1943), Dimitrie Gusti susţine ca voinţa socială este esenţa societăţii şi că această voinţă condiţionată, în manifestările ei, de un număr de patru categorii fundamentale : cosmică, biologică, psihică şi istorică.
