Petre Andrei (n. 29 iunie 1891, Brăila – d. 1940, Iaşi) a fost un sociolog, filosof şi om politic român, membru al Academiei Române, ales post-mortem în 1991. Unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai şcolii româneşti de sociologie pe care a şi fundamentat-o alături de Dimitrie Gusti. Petre Andrei a reuşit o sinteza a marii sociologii a timpului său, reconciliind ideile lui Durkheim cu cele ale lui Simmel, Max Weber si L. Von Wiese, şi este, concomitent, pionier al unei direcţii de mare viitor: sociologia cunoaşterii.
Născut în 1891, Petre Andrei a urmat cursurile Facultăţii de Litere si Filosofie din Iaşi, pe care le-a continuat la Berlin si Leipzig pentru a-şi lua doctoratul la Iaşi cu teza Filosofia valorii. A fost profesor de liceu, apoi profesor la Catedra de Sociologie la Iaşi. A fost deputat în Parlament, discursurile sale din această postură fiind celebre. A fost profesor la Universitatea din Iaşi. A criticat fascismul prin analize lucide şi profunde într-o perioadă în care această mişcare atrăsese simpatia unora dintre cei mai importanţi intelectuali români, devenind astfel o ţintă pentru legionari. În urma persecuţiilor s-a sinucis în anul 1940.
Dintre operele sale marcante amintim: Probleme de sociologie, 1927; Sociologie generală, 1936, Filosofia revoluţiei (1921); Filosofia valorii (1945).