Stefan Zeletin
Ştefan Zeletin (pseudonim al lui Ştefan Motăş, n. 1882 – d. 1934) a fost un filozof, economist şi sociolog român. A fost profesor la Universitatea din Iaşi. În lucrarea sa „Burghezia română, originea şi rolul ei istoric” (1925) a luat atitudine, de pe poziţiile burgheziei, împotriva punctelor de vedere agrariene, tradiţionaliste, demonstrând necesitatea obiectivă a evoluţiei României spre civilizaţia industrială.
Zeletin a susţinut un punct de vedere determinist în sociologie, într-o perioadă în care teoria idealist-eclectică a factorilor predomina în literatura sociologică românească, şi a recunoscut, în opoziţie cu concepţiile conservatoare, faptul că organismele suprastructurale burgheze sunt produsul necesar al transformărilor social-economice. Zeletin a afirmat permanent rolul permanent progresist al burgheziei, a justificat procesul de spoliere a maselor ţărăneşti ca izvor necesar al acumulării capitaliste. A condamnat socialismul, susţinând capacitatea de perfecţionare a capitalismului şi posibilitatea transformării lui pe baze neoliberale. În studiile sale de filosofie, Zeletin a dezvoltat opinii idealiste, spiritualiste.
Dintre lucrările sale principale menţionăm: „Neoliberalismul”, 1927; „Evanghelia naturii”, vol I, 1915; „Gânduri despre lume şi viaţă”, 1928.
