Dragomir M. Hurmuzescu
Dragomir M. HURMUZESCU
(n. 13 martie 1865, Bucureşti –
fizician, profesor universitar, inventator
După studiile primare, gimnaziale şi liceale, se înscrie la cursurile Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, pe care le încheie în 1887. Pleacă la Paris şi, în 1890, obţine licenţa în ştiinţe fizice ca şef de promoţie, fiind primit să lucreze în laboratorul de cercetări a renumitului fizician Lippman. Sub îndrumarea acestuia cercetătorul român a descoperit dielectrina (un izolant alcătuit pe baza unui amestec de sulf şi parafină, folosit în construcţia electroscoapelor), dinamul cu voltaj mare şi electroscopul Hurmuzescu (aparat folosit de soţii Curie în 1899 în primele experienţe asupra radiului). În 1903 Henri Becquerel a utilizat electroscopul Hurmuzescu în cercetări de radioactivitate, distinse cu premiul Nobel.
În 1896 Hurmuzescu revine în ţară şi este numit conferenţiar la Catedra de Fizică – Matematică , la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. Un an mai târziu a preluat, ca profesor, Catedra de Gravitaţie, Căldură şi Electricitate” din cadrul aceleiaşi facultăţi. Laboratorul de electricitate pe care Hurmuzescu l-a organizat la Iaşi s-a transformat, între 1910-1911, în Şcoala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iaşi. Tot în această perioadă a publicat o serie de lucrări ştiinţifice referitoare la razele X, la cercetarea radioactivităţii petrolului şi apelor minerale din România.
În 1913 a fost transferat la Bucureşti, unde a fost director al Institutului Electrotehnic, profesor la “Catedra de aplicaţii ale căldurii şi electricităţii” de la Facultatea de Ştiinţe şi decan al acestei facultăţi. În 1916 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1937 -membru de onoare al Societăţii Franceze a Electricienilor.
A fost ctitor al radiofoniei româneşti. El repetă şi realizează la Iaşi, în 1901, experimentele de comunicaţie prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandru Popov şi ale altora, din perioada 1895-1901.
În 1922, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România) care, la 1 noiembrie 1928, difuza în eter prima emisiune cu anunţul: Alo, alo, aici Radio Bucureşti, urmat de discursul preşedintelui Societăţii, Dragomir Hurmuzescu.
Universitatea din Iaşi îi datorează o parte din gloria ei, fizica îi datorează o serie de descoperiri clasice – aşa îl caracterizează pe fizicianul Hurmuzescu un alt mare fizician, savantul Ştefan Procopiu.
