Teofil T. Vescan
Teofil T. VESCAN
(n. 11 iulie 1913, Bratislava –
d. 9 decembrie 1963, Iaşi)
fizician, profesor universitar
ntre anii 1923-1931 studiază la Seminarul pedagogic din Cluj, iar între 1931-1935 urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Cluj. În paralel, între anii 1932-1933 studiază şi la Universitatea din Paris. În 1935 devine licenţiat în fizică şi în 1936 licenţiat în matematici. Pentru o perioadă este profesor secundar în matematici şi în fizică-chimie. După susţinerea lucrării cu titlul Contribuţii la teoria cinetică şi relativistă a fluidelor reale, devine doctor în ştiinţe fizico-chimice. În 1944 este numit conferenţiar de mecanică raţională, în perioada 1945-1948 este profesor de fizică teoretică la Universitatea Bolyai din Cluj, iar din 1948 profesor de fizică teoretică la Universitatea Victor Babeş din Cluj. Între 1950-1963 este profesor de fizică teoretică şi structura materiei la Universitatea din Iaşi, şi director al Institului de Fizică şi Ştiinţe tehnice din Iaşi, prorector al Universitatii „Al.I.Cuza” şi şef al Catedrei de Fizică teoretică.
Principala sa preocupare în domeniul fizicii a fost teoria relativităţii, aspect abordat şi în lucrarea de doctorat. A creat la Iaşi o şcoală de cercetare în fizica relativistă, obţinând rezultate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obţinere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativişti efectul Pinch.
Pe parcursul vieţii a ţinut cursuri în mai toate domeniile fizicii teoretice, dar şi cursuri de matematici, fizică atomică şi nucleară, istoria matematicii şi fizicii. În cursurile sale a abordat şi probleme ale filozofiei ştiinţei. Întrega sa carieră este marcată de o activitate publicistică vastă, concretizată în peste 370 de lucrări (articole şi cărţi) în domenii variate şi sub diferite forme: cărţi de specialitate, lucrări de popularizare a ştiinţei, manuale, cursuri univeristare. În lucrările de fizică teoretică a abordat diverse probleme relative la teoria cinetică, refracţia astronomică, mişcarea a două corpuri de masă variabilă, fluide reale, generalizarea principiului inerţiei. Între anii 1947-1955 s-a preocupat de radioactivitatea rocilor din unele regiuni ale României.
