Vasile TUTOVAN
(n. 23 martie 1921, Giurgiuleşti, Cahul –
d. 26 mai 2009, Iaşi),
fizician, profesor universitar, inventator
Urmează cursurile şcolii primare şi liceul la Bolgrad (localitate aflată în prezent în Republica Moldova), în 1947 devenind licenţiat al secţiei Fizică-chimie a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi. După numirea ca preparator, în anul 1947, a început o carieră ştiinţifică şi didactică de excepţie, în cadrul Laboratorului de electricitate desfăşurând cercetări în domeniul electricităţii şi magnetismului.
A lucrat sub conducerea Acad. prof. Şt. Procopiu, sub îndrumarea căruia a elaborat şi teza de doctorat. În 1965 obţine titlul de doctor în Ştiinţe la Universitatea din Grenoble, sub îndrumarea lui Louis Neel, laureat al Premiului Nobel. Continuator al şcolii de magnetism de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, înfiinţată de Şt. Procopiu, profesorul V. Tutovan a publicat, împreună cu fizicienii pe care i-a format, articole de referinţă, cu grad ridicat de originalitate. A organizat Laboratorul de Magnetism, pentru care a proiectat şi realizat, alături de colaboratorii mai tineri, instalaţii pentru cercetare, cu ajutorul cărora a studiat: efectul Procopiu, influenţa acţiunilor mecanice asupra comportării magnetice a substanţelor feromagnetice, proprietăţile straturilor subţiri feromagnetice depuse electrochimic, fenomenul ordine-dezordine în cazul straturilor subţiri şi efectul presiunii în procesul de fabricaţie al electreţilor din materiale cu molecule dipolare. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în 75 de lucrări, citate în reviste de prestigiu din străinătate, unele din ele fiind valorificate prin 4 brevete de invenţie. Pentru elevi, studenţi, profesori şi cercetători a publicat 12 cărţi şi monografii.
Decan al Facultăţii de Fizică în perioada 1968-1970 şi membru al unor societăţi ştiinţifice române şi străine, Vasile Tutovan a fost inclus în enciclopedii de prestigiu din străinătate, cum ar fi Who’s Who in the World, Man of Achievement şi Dictionary of International Biography.