Grigore Cobălcescu ( 1831 – 1892)
Geolog, profesor universitar, întemeietorul geologiei româneşti
Grigore Cobălcescu s-a născut şi a învăţat în Iaşi, fiind absolvent al Şcolii Politehnice (Şcoala de inginerie şi arhitectură), promoţia 1850. De la această dată şi până în 17 aprilie 1862 a fost profesor în ciclul preuniversitar şi un fervent promotor al cunoaşterii practice a naturii. Între 1859-1862 beneficiază de o bursă de stat la Paris (1859-1862) de unde revine licenţiat în Şiinţe Naturale.
La Universitatea “Al. I. Cuza” devine profesor la 10 ianuarie 1864, în colectivul Catedrei de Fiziologie şi Geologie de la Facultatea de Filozofie, după ce a predat benevol un curs de Ştiinţe Naturale din aprilie 1862. De atunci, şi până la dispariţia fizică, ramâne fidel universităţii, fiind ales decan al Facultăţii de Ştiinţe între 1867 – 1870). S-a implicat şi în viaţa socială şi politică (a fost senator în parlamentul ţării din partea Colegiului Universităţii Iaşi, în 1872), dar mai presus de toate, a rămas in istoria ştiinţei româneşti ca întemeietorul geologiei.
Grigore Cobălcescu a semnat actul de naştere a geologiei româneşti prin studiul “Calcariul dela Răpidea”, publicat în 1862 în ,,Revista Română pentru Ştiinţe, litere şi arte, volumul II”. Datorită descrierii unei paleofaune şi paleoflore este considerat întemeietorul Paleontologiei (ramură a Geologiei). Se consideră însă că operele cele mai importante pe care le-a creat sunt însă “Studii geologice şi paleontologice asupra unor tărâmuri terţiare din unele părţi ale României” şi „Despre originea şi modul de zăcere a petrolului în general şi în particular în Carpaţi”. În prima lucrare, publicată la Iaşi în 1883, fundamentează cercetarea modernă a Neogenului din România, descrie un gen nou de bivalv – Psilodon, având prioritate înaintea francezului Tournouer, care denumeşte acelaşi taxon, Prosodacna şi face primele observaţii asupra unor fenomene legate de prezenţa şi răspândirea hidrocarburilor. Cea de a doua lucrare, publicată la Academia Română în 1887, reprezintă o sinteză a cunoştinţelor de geologia petrolului precum şi un valoros depozitar de idei originale, rezultate din cercetări personale şi din aplicarea datelor cunoscute la situaţia concretă de pe teritoriul românesc. Grigore Cobălcescu a fost de altfel cel dintâi care a presupus prezenţa petolului în Platforma Valahă dar a şi întrezărit legătura dintre zăcamintele de petrol şi cele de sare gemă din depozitele de molasă.
Înainte de a fi propus etajul Sarmaţian al Miocenului, Grigore Cobălcescu recunoaşte pe baza faunei caracterul “sălciu” (salmastru” al apelor în care s-au format depozitele de la Repedea-Iaşi, intuieşte câteva subdiviziuni ale acestui etaj (Volhinian, Basarabian inferior şi superior) şi argumentează evoluţia Platformei Moldoveneşti ca o platformă carbonatică, model acceptat şi astăzi de unii cercetători etc.
Grigore Cobălcescu a pus şi bazele muzeelor ştiinţifice din cadrul Facultăţii de Geografie – Geologie, mai întâi prin obţinerea unei camere pentru colecţiile personale şi apoi prin cumpărarea, de la firma germană Krantz, a unei colecţii de aproximativ 10000 de eşantioane de roci şi fosile (pentru activitatea didactică şi de cercetare).
Grigore Cobălcescu a fost ales membru titular al Academiei Române în 1886.
