Ion Gugiuman (n. 4 decembrie 1909, Huşi – 30 noiembrie 1990, Iaşi).
Profesor universitar, şef de catedră, decan, director la Staţiune de Cercetare.
A terminat şcoala primară în anul 1922 şi Liceul “Cuza Vodă” din Huşi în anul 1929. În acelaşi an se înscrie student la Secţia de Geografie a Universităţii din Iaşi, obţinând licenţa în Geografie (principal) şi Ştiinţe Naturale (secundar) în anul 1933 şi absolvind, totodată, şi Seminarul Pedagogic Universitar din Iaşi. După ce a funcţionat ca profesor de liceu, predând geografia la Aiud, Galaţi şi Bălţi, la 1 aprilie 1941 a fost numit asistent la Catedra de Geografie generală şi Geografie umană a Universităţii din Iaşi. În anul 1943 a susţinut teza de doctorat “Regiunea geografică Huşi. Contribuţii de geografie fizică şi umană”. Devine profesor titular de geografie fizică (1961) şi doctor-docent (1967). A predat cursuri de geografie fizică şi umană, contribuind la individualizarea şi dezvoltarea climatologiei urbane şi a microclimatologiei. Pe lângă bogata activitate de cercetare ştiinţifică, din 1966 a condus elaborarea a numeroase teze de doctorat.
Bun organizator, în calitate de şef al Catedrei de Geografie fizică, decan al Facultăţii de Biologie-Geografie şi director al Staţiunii de Cercetări Biologice, Geografice şi Geologice “Stejarul”, înfiinţată de Universitatea din Iaşi la Pângăraţi – Neamţ, s-a preocupat de dezvoltarea colectivelor de cercetare şi a bazei materiale a acestor unităţi didactico-ştiinţifice.
Vorbitor talentat, a desfăşurat o bogată activitate de popularizare a ştiinţei prin conferinţe publice şi emisiuni la Radio Iaşi. S-a stins din viaţă la Iaşi, la 30 noiembrie 1990.
