Ariton Vraciu (născut pe 20.01.1927 – decedat la 24.07.1987)
Lingvist, filolog, traducător, profesor universitar (din1971), doctor. A lucrat peste trei decenii în cadrul Facultăţii de Litere, unde a fost numit asistent în 1955.
Intre anii 1960–1964 a fost lector de limba română la Universitatea din Sofia (Bulgaria), unde şi-a pregătit si doctoratul (sub conducerea lui Vladimir Gheorghiev, în domeniul ingvistica generală şi comparată cu teza Elemente autohtone ale limbii romane, pe care l-a susţinut in 1967. Doi ani mai tirziu i s-a conferit dreptul de a conduce doctorate, iar în perioada 1967–1982 a fost seful Catedrei de Limbi Slave. Majoritatea cursurilor sale au fost tipărite: “Curs de gramatică istorică a limbii ruse” (1963, colaborare), “Gramatica comparată a limbilor slave” (1971), “Studii de lingvistică general” (1972), “Prelegeri de fonetică, fonologie, gramatică si lexicologie comparată a limbilor slave” (1975), “Limba daco-geţilor” (1980), “Lingvistica generală si comparată” (1980), “Teoria părţilor de vorbire” (1982). În 1999, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza” a publicat lucrarea “Introducere în lingvistica balcanică”, scrisă în colaborare cu prof.dr. Klaus Steinke. A rămas inedit un volum de studii având ca temă chestiuni de protoistorie a limbii române. Profesorul a lăsat peste 300 de studii, articole, note, recenzii, traduceri, prefeţe, publicate în ţară şi străinătate, din domeniul lingvisticii generale şi aplicate, istoriei lingvisticii, lingvisticii balcanice, slavisticii, istoriei limbii române, stilisticii comparate şi contrastive.
Ariton Vraciu a fost membru al mai multor asociaţii şi societăţi ştiinţifice din ţară şi de peste hotare. Arhivele sale păstrează mărturii ale legăturilor profesionale cu importanţi lingvişti români şi străini. A fost înmormântat la cimitirul “Eternitatea” din Iași.
