Charles Drouhet (născut pe 22 ianuarie 1879, Bârlad – decedat la 8 ianuarie 1940, Bucureşti) – profesor universitar, critic şi istoric literar, comparatist.
Descendent al unei familii franceze expatriate şi stabilită în jurul anilor 1860 în România. A urmat Liceul „Codreanu” din Bârlad şi apoi Colegiul „Sfântu Sava” din Bucureşti. Licenţiat în filologie modernă la Universitatea din Bucureşti (1900). Îşi continuă studiile la Paris, susţinând doctoratul în Litere la Sorbona (1909). După întoarcerea în România, este numit profesor suplinitor la Catedra de Franceză a Facultăţii de Litere din Iaşi (1909), devenind titular în 1910. Din 1915, va fi profesor la Catedra de Limba şi Literatura Franceză a Universităţii din Bucureşti.
Se defineşte de la început ca având o dublă apartenenţă la cele două culturi, franceză şi română, cât şi o dublă vocaţie, de lingvist şi critic literar. Va publica sistematic în reviste româneşti şi franceze studii de critică şi istorie literară, de literatură comparată, consacrate lui Vasile Alecsandri sau influenţei culturii franceze în România. A redactat numeroase cursuri şi manuale, în limba franceză sau română. Bogata sa activitate a fost recunoscută prin numeroase şi prestigioase distincţii, româneşti şi franceze : Legiunea de Onoare, Ordinul Coroana României (1922).
Figură tipică de umanist modern, erudit, spirit metodic, clarvăzător, deschizător de drumuri în multe privinţe, sintetizează foarte productiv elemente de bază ale celor două spaţii culturale cărora le aparţine deopotrivă: român şi francez. A avut o contribuţie esenţială la dezvoltarea studiilor franceze la Universitatea ieşeană şi racordarea acesteia la valorile europene.
