Constantin Ciopraga

Critic, istoric literar, romancier, Constantin Ciopraga (12 mai 1916 – 2 februarie 2009) s-a născut la Paşcani, a urmat clasele primare (1923 – 1927) şi gimnaziul (1927 – 1932) în oraşul natal, liceul „Nicu Gane” din Fălticeni (1933 – 1937), Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii ieşene (1937 – 1942). A devenit cadru didactic al aceleiaşi universităţi începând cu anul 1949. Între 1963 – 1983 a fost şeful Catedrei de Literatură Română. In 1966 devine redactor-şef al nou-înfiinţatei reviste „Cronica”. A fost doctor şi doctor docent, membru de onoare al Academiei Române.

Profesorul Constantin Ciopraga a scris un mare număr de articole şi studii de istorie literară, colaborând la multe din publicaţiile de specialitate din România. A semnat un număr important de volume, dintre care pot fi amintite monografiile dedicate unor scriitori precum Calistrat Hogaş (1960), George Topârceanu (1966), Mihail Sadoveanu (1966), Hortensia Papadat-Bengescu (1973). Asupra operei lui Mihail Sadoveanu revine şi în Mihail Sadoveanu. Fascinaţia tiparelor originale (1981) şi Baltagul. Privire critică (2002). Din lista volumelor publicate nu lipsesc culegerile de studii şi eseuri: Portrete şi reflecţii literare (1967), Între Ulysse şi Don Quijote (1978), Propilee. Cărţi şi destine (1984), Amfiteatru cu poeţi (1995 şi 2001), Perspective, studii critice (2001). Un volum este dedicat poeziei lui Eminescu: Poezia lui Eminescu. Arhetipuri şi metafore fundamentale (1990). Istoria literaturii a fost o preocupare constantă a profesorului Constantin Ciopraga: Literatura română între 1900-1918 (1970) şi, mai ales, Personalitatea literaturii române (1973 şi 1997). Profesorul Constantin Ciopraga nu a ocolit nici scrisul beletristic: Ecran interior ( versuri, 1975), Nisipul (roman 1989), Caietele privitorului tăcut (memorii, 2001).

Scrisul lui Constantin Ciopraga se remarcă prin echilibru şi prin ţinută academică, prin rigoare, prin acribia documentării. In Personalitatea literaturii române este propusă o privire generală asupra întregii noastre literaturi, urmărindu-se nota fundamentală, distinctă.

Exemplul său ca profesor al Facultăţii de Filologie a modelat generaţii de studenţi şi a constituit un model de urmat pentru colegii din colectivul Catedrei de Literatură Română.