GHEORGHE IVĂNESCU (născut pe 2 nov. 1912, com. Vutcani, jud. Vaslui – decedat la 3 iunie 1987, Iaşi) – lingvist şi filolog, profesor universitar.

A urmat cursurile primare în satul natal; a absolvit, în 1930, studiile liceale la Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad. Licenţiat, în 1933, al Facultăţii de Litere şi Filozofie de la Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, unde i-a avut profesori pe A. Philippide şi G. Ibrăileanu, şi-a continuat studiile la École Pratique des Hautes Études din Paris (1934 – 1935) şi la Şcoala Română din Roma (1935 – 1937), unde a studiat cu lingvişti celebri (J. Vendryes, G. Bertoni). În 1935 a obţinut un post de asistent universitar la Catedra de Limba Română a Universităţii ieşene, iar în 1946, la un an  după susţinerea doctoratului, a devenit profesor universitar, la aceeaşi catedră. Între 1952 – 1955 a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară, Filiala Iaşi a Academiei. În perioada 1962 – 1969 a fost reintegrat în învăţământ, ca profesor universitar de lingvistică romanică şi generală la Universitatea din Timişoara. Între 1969 – 1971 a fost profesor de lingvistică românească şi indo-europeană la Universitatea din Craiova şi director al Centrului de Istorie, Filologie şi Etnografie din aceeaşi localitate. În 1971 revine în Iaşi, ca profesor de lingvistică indo-europeană, la Universitatea „Al. I. Cuza”. În 1965 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

A elaborat lucrări fundamentale de lingvistică românească, romanică, indo-europeană etc.: Problemele capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1947 – 1948, Curs de sintaxa limbii române moderne, Iaşi, 1948 (litografiat; reeditat în 2004), Istoria limbii române, Iaşi, 1980 (ed. a doua în 2002), (în colaborare cu Th. Simenschy) Gramatica comparată a limbilor indoeuropene, Bucureşti, 1981, Lingvistică generală şi românească, Timişoara, 1983. A publicat peste două sute de studii şi articole, cu tematică foarte diversă şi cu teorii originale, în reviste româneşti şi străine. A editat opera lingvistică a lui A. Philippide. Au rămas în manuscris cărţi, studii, ediţii (în diferite stadii de finalizare), peste 7 000 de foi, păstrate la Biblioteca Filialei Iaşi a Academiei Române.