Nicolae I. Popa (născut pe 25 februarie 1897, Puieşti, județul Vaslui – decedat la21 iunie 1982, Iaşi) profesor universitar, comparatist, critic şi istoric literar. A fost unul dintre principalii promotori ai cercetărilor româneşti de literatură franceză, universală şi comparată, contribuind la constituirea unei şcoli comparatistice româneşti.
Urmează şcoala primară din Călmăţui-Tecuci, apoi Liceul Internat din Iaşi. Licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii din Iaşi, secţia franceză-română (1921). Între 1924-1931 studiază la Paris, ca membru al Şcolii Române din Franţa, apoi ca bursier al Ministerului Educaţiei Naţionale. Urmează cursuri la Collège de France, Sorbona, Ecole Pratique des Hautes Etudes, Ecole Normale Supérieure. Lucrează sub îndrumarea unor profesori de renume, precum Fernand Baldensperger, Paul Hazard, Gustave Cohen, Fortunat Strowski. Atrage atenţia specialiştilor prin amplul studiu Le Sentiment de la mort chez Gérard de Nerval, Ed. Gamber, Paris, 1925. Întors la Iaşi, este numit profesor de limba franceză la Liceul Internat din Iaşi. Face parte dintre animatorii Cercului de Studii Franco-Române „Luteţia” din Iaşi şi se afirmă prin publicaţiile din presa literară. Îşi susţine teza de doctorat în 1935, la Universitatea din Bucureşti. În 1942 devine profesor suplinitor la Universitatea din Iaşi, Catedra de Limba şi Literatura Franceză, şi titular în 1946. Va fi şef al Catedrei de Franceză până în anul pensionării (1969), cu o întrerupere impusă de desfiinţarea acestei catedre, între 1950-1957. După 1957 reorganizează învăţământul universitar ieşean de studii franceze, reuşind să coaguleze un nucleu de profesori valoroşi şi să formeze o şcoală în domeniu.
Paralel cu strălucita carieră didactică, a deţinut funcţii administrative de mare responsabilitate: director al Teatrului „Vasile Alecsandri” din Iași, decan al Facultăţii de Filologie, şef de secţie şi responsabil al colectivului de istorie literară de la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor al Filialei Iaşi a Academiei Române. A fost membru al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată.
A fost un umanist de tip clasic, deschis înnoirii. Notorietatea europeană i-a fost asigurată de studiile consacrate poetului romantic Gérard de Nerval.
