Alexandru Myller (născut în 1879, Bucureşti- decedat la 4 iulie 1965,Iaşi)
Matematician, profesor universitar, membru al Academiei Române, a descoperit configuraţiile Myller.
A urmat studii liceale si universitare (Facultatea de Ştiinţe) la Bucureşti, în 1900 luându-şi licenţa în matematică. Şi-a luat doctoratul la Göttingen cu o teză din domeniul ecuaţiilor integrale sub conducerea ştiinţifică a lui David Hilbert.
A fost profesor la Seminarul Pedagogic, la Şcoala de Poştă şi Telegrafie (1907-1908) şi apoi conferenţiar la Universitatea din Bucureşti (1908-1910). Este numit professor de geometrie analitică la Universitatea din Iaşi în 1910. În acelaşi an pune bazele Seminarului Matematic al Universităţii “Al.I. Cuza” din Iaşi pe care, prin mari eforturi materiale, l-a dotat cu o bibliotecă de cărţi şi periodice de specialitate, care astăzi îi poartă numele.
Este creatorul școlii de matematică ieşene. A publicat peste 80 de lucrări ştiinţifice în domeniul ecuaţiiilor integrale, geometriei diferenţiale şi istoriei matematicii adunate în volumul „Scrieri matematice”, publicat la Editura Academiei Române în 1959.
A studiat ecuaţiile diferenţiale liniare autoadjuncte de ordin par şi ordin impar. A fost primul matematician care a introdus ecuaţiile integrale cu nucleu antisimetric. A aplicat ecuaţiile integrale la rezolvarea unor probleme la limită pentru ecuaţii cu derivate parţiale de tip hiperbolic.
Plecând de la lucrările lui T. Levi-Civita a introdus noţiunea numită azi concurenţă în sens Myller, care l-a condus la studiul unor configuraţii geometrice numite configuraţii Myller (R. Miron, 1960).
A contribuit fundamental alături de Gh. Ţiţeica şi O. Mayer la crearea geometriei diferenţiale centro-afine.
A fost membru de onoare al Academiei Române şi Doctor Honoris Causa al Universităţii Humboldt din Berlin.
