Constantin POPOVICI (născut pe 12/24 martie 1878, Iaşi – decedat la 26 noiembrie 1956, Bucureşti) – matematician şi astronom, profesor universitar
S-a născut la Iaşi, unde a absolvit şcoala primară “Gh. Asachi” şi Liceul Naţional. Dovedind de timpuriu aptitudini pentru matematică, se înscrie în 1896 la Secţia de Matematică a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi, pe care o termină în 1900. În 1904 obţine o bursă de studiu în străinătate, pe baza căreia pleacă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Paris. Aici a obţinut încă o licenţă în matematici (1906) şi a pregătit doctoratul în matematică, pe care l-a susţinut în 1908, cu o teză din domeniul ecuaţiilor cu derivate parţiale. În 1910 este numit profesor suplinitor la Catedra de Astronomie de la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi şi se reîntoarce la Paris, unde se specializează în domeniul astronomiei. Întors în ţară, este numit profesor titular de astronomie, la Universitatea din Iaşi. Sub directa sa îndrumare se definitivează construcţia Observatorului Astronomic din Iaşi, devenind director al acestuia, funcţie pe care o va deţine până în anul 1937. În 1938, C. Popovici este numit profesor la Catedra de Astronomie de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, unde a funcţionat până în 1940, şi director al Observatorului Astronomic din Bucureşti, post pe care l-a deţinut până în anul 1943.
Din punct de vedere ştiinţific, bogata şi variata sa activitate a vizat domeniul analizei matematice şi al astronomiei. A publicat peste o sută de articole ştiinţifice care au fost citate şi continuate apoi de numeroşi cercetători din ţară şi din străinătate. A lăsat studii importante privind ecuaţiile diferenţiale, ecuaţiile integrale şi ecuaţiile integro-diferenţiale; a adus contribuţii la teoria analitică a ecuaţiilor funcţionale, punând în evidenţă unele clase de soluţii care azi îi poartă numele; a obţinut rezultate în domeniul stabilităţii geometrice şi cinematice a traiectoriilor; a studiat influenţa presiunii luminii asupra mişcării corpurilor cereşti, distribuţiei pulberii cosmice în jurul stelelor şi formării cozilor cometelor etc.
A fost membru al Societăţii Române de Ştiinţă, al Societăţii Franceze de Matematică şi al Societăţii Italiene de Matematică din Palermo. În 1948, graţie bogatei sale activităţi pe tărâm ştiinţific şi cultural, i se conferă titlul de membru titular onorific al Academiei Române, repus în drepturi în 1990. A trecut în nefiinţă la 26 noiembrie 1956 la Bucureşti lăsând pentru posteritate o bogată creaţie ştiinţifică.
