Dimitrie POMPEIU (născut pe 22 septembrie1873, Broscăuţi, jud. Dorohoi -  decedat la 8 octombrie 1954) – matematician, profesor la universităţile din Iasi, Bucuresti şi Cluj, membru titular al Academiei Române.

A urmat şcoala primară şi gimnaziul în Dorohoi şi apoi Școala Normală la Bucureşti.

În perioada 1893-1898 a funcţionat ca institutor la Galaţi şi apoi la Ploieşti. În 1898 pleacă la Paris, unde îşi termină studiile secundare şi se înscrie la universitate, devenind licenţiat în matematici. În anul 1905 şi-a susţinut teza de doctorat: Sur la continuité des fonctions de variables complexes, sub conducerea lui Henri Poincaré. În toamna aceluiaşi an ocupă un post de conferenţiar la Catedra de Calcul Diferenţial şi Integral a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi, iar din 1907 este profesor la Universitatea din Iaşi. În 1912 se transferă la Bucureşti, ca succesor al lui Spiru Haret, iar din 1930 ca profesor de teoria funcţiilor, după pensionarea lui David Emmanuel.

În 1934 este ales membru al Academiei Române.

A adus numeroase contribuţii în domeniul analizei matematice, teoriei funcţiilor de o variabilă complexă, mecanicii raţionale s.a. În teza sa de doctorat (Paris, 1905), a demonstrat printr-un exemplu existenţa funcţiilor analitice continue pe mulţimea singularităţilor lor. Ideile, noţiunile şi rezultatele discutate în teză au atras interesul matematicienilor contemporani: Painlevé, A. Denjoy, F. Hausdorff. A introdus noţiunea de distanţă între două mulţimi (metrica Hausdorff-Pompeiu), putând fi astfel considerat ca unul dintre fondatorii teoriei hiperspaţiilor. Pompeiu este iniţiatorul teoriei funcţiilor poligene – generalizări naturale ale funcţiilor analitice. În acest domeniu a introdus noţiunea de derivată areolară (1912) şi a extins celebra formulă a lui Cauchy (formulă cunoscută ca formula lui Cauchy-Pompeiu).

Într-o lucrare publicată în anul 1929 – lucrare citată în peste 1000 de articole – Pompeiu demonstrează că dacă integrala dublă a unei funcţii continue în plan este nulă pe orice pătrat de latură dată, atunci funcţia este nulă. Aceasta a generat una dintre cele mai interesante probleme ale analizei matematice, cunoscută ca “conjectura lui Pompeiu”.

De numele lui Pompeiu se leagă organizarea învăţământului matematic românesc la Cluj, după Primul Război Mondial. Este fondatorul seminarului matematic din Cluj (creat după exemplul celebrului seminar de la College de France) iar în 1929, împreună cu Petru Sergescu, înfiinţează  revista de largă circulaţie internaţională “Mathematica”.

Lucrările lui D. Pompeiu (peste 150 de articole publicate) au atras atenţia lumii matemati- ce fiind  în mai multe rânduri profesor invitat la Universităţile din Paris şi Poitiers şi ales ca preşedinte la mai multe congrese internaţionale de matematică.

Geniu matematic fecund, Dimitrie Pompeiu exercită, prin importanţa descoperirilor sale matematice, o influenţă considerabilă şi în zilele noastre.