Gheorghe VRÂNCEANU (născut pe 30 iunie 1900, Valea Hogei, com. Lipova, jud. Bacău – decedat la 27 aprilie 1979, Bucureşti)
Matematician, profesor universitar, membru al Academiei Române, creatorul spaţiilor neolonome.
A urmat cursurile primare în satul natal, iar cele gimnaziale şi liceale la liceul “M. Kogălniceanu” din Vaslui. În 1919 obţine o bursă “Adamachi” pentru a studia matematica la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi. Continuă să studieze la Göttingen şi Berlin şi în 1924 obţine doctoratul în Italia sub conducerea lui T. Levi-Civita.
În 1926 crează spaţiile neolonome. În acelaşi an este numit conferenţiar de algebră superioară la Universitatea din Iaşi. Între 1929 şi 1939 funcţionează ca profesor titular la Universitatea din Cernăuţi. Se mută la Bucureşti în 1939 ca succesor a lui Gh. Ţiţeica la Catedra de Geometrie Analitică şi Superioară. Aici desfăşoară o activitate didactică, ştiinţifică şi publicistică prodigioasă până la stingerea sa din viaţă, la 27 aprilie 1979.
A publicat peste 200 de studii ştiinţifice cuprinse în cele 4 volume de “Opera matematică”, publicate de Editura Academiei Române, numeroase monografii şi cursuri universitare fundamentale de geometrie diferenţială, unele traduse în franceză, germană, rusă.
A fost ales membru corespondent al Academei Române în 1948 şi titular în 1955. În 1964 este ales preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Matematice a Academiei Române, funcţie deţinută până la sfârşitul vieţii. Meritele sale didactice şi ştiinţifice au fost recunoscute în multe feluri. A fost membru al Academiei Peloritană dei Pericolanti din Messina, membru al Academiei de Ştiinţe din Belgia, membru al Academiei Regale din Liege. Universităţile din Bologna şi Iaşi i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa. A conferenţiat în mari centre matematice din lume şi a colaborat cu mari geometrii ai timpului său (E. Cartan, S.S. Chern, M. Morse ş.a.).
