Mendel HAIMOVICI (născut pe 30 noiembrie 1906, Iaşi –  decedat la 31 martie 1973, Iaşi) – matematician, academician

A studiat în oraşul natal la Liceul Naţional şi apoi la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, unde şi-a luat licenţa în matematici. În anul 1930 îşi începe cariera la Universitatea ieşeană, devenind coleg cu foştii săi profesori, renumiţii matematicieni A. Myller şi O. Mayer. Este primit ca membru al Academiei Române în anul 1949 şi este numit Director al Institutului de Matematică din cadrul filialei din Iaşi a Academiei.

Activitatea ştiinţifică a academicianului Mendel Haimovici s-a desfăşurat de-a lungul a peste patru decenii şi a fost îndreptată în trei direcţii principale: geometria, teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale şi mecanica. În prima etapă a carierei sale ştiinţifice, cercetările sale au vizat domeniul geometriei, ca elev al marilor geometri români A. Myller şi O. Mayer şi al reputatului geometru italian T. Levi–Civita. Lucrările care l-au consacrat ca matematician privesc spaţiile cu conexiune liniară, geometria integrală, spaţiile Finsler, familiile de transformări pe varietăţi diferenţiabile, precum şi metodele geometrice în mecanică.

În perioada 1948-1960 preocuparea sa ştiinţifică dominantă a fost aceea de a dezvolta teoria integrării ecuaţiilor cu derivate parţiale, pe baza rezultatelor din teoria sistemelor diferenţiale exterioare. Rezultatele sale au fost publicate în reviste internaţionale de prestigiu. Cercetările de mecanică la Iaşi s-au dezvoltat în mod deosebit sub directa îndrumare a profesorului Mendel Haimovici. În ultima parte a activităţii ştiinţifice, pe lângă problemele de mecanică generală, a fost atras în mod special de teoria elasticităţii. În acest domeniu, a abordat probleme de mare fineţe din teoria plăcilor elastice, în care a iniţiat noi metode de cercetare ce s-au dovedit a fi eficace.

Eleganţa teoriei, rigoarea matematică şi utilitatea ei pentru rezolvarea unor probleme importante sunt trăsături caracteristice pentru activitatea academicianului Mendel Haimovici, pe care le-a transmis ca obiective şi generaţiilor următoare de cercetători matematicieni, pe care i-a format cu multă grijă. S-a stins din viaţă prematur, la data de 31 martie 1973.