Octav MAYER (născut pe 4 octombrie 1895 la Mizil – decedat la 9 septembrie 1966, Iaşi) – matematician, profesor universitar, membru al Academiei Române, creator al geometriei diferenţiale centro-afine.
A urmat şcoala primară în Tîrgu Neamţ, primele două clase din gimnaziu la Focşani iar următoarele două şi cele liceale la Liceul Naţional din Iaşi.
În 1913 începe studiul matematicii la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi unde, în 1920, obţine doctoratul în matematică cu o comisie prezidată de Al. Myller. După o specializare la Universitatea din Torino, este numit conferenţiar de algebră (1922) la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi şi în 1925 profesor de geometrie la Universitatea din Cernăuţi. Va reveni la Universitatea din Iaşi ca profesor de geometrie diferenţială (clasică, proiectivă) şi de teoria funcţiilor complexe. A condus Catedra de Geometrie până la retragerea din activitatea didactică, în 1962.
Membru titular al Academiei Române din 1937, director al filialei Iaşi 1958-1960 şi preşedinte al filialei Iaşi a Societăţii de Ştiinţe Matematice şi Fizice din România (1949-1953), a primit înalte medalii şi ordine ale ţării.
A publicat 45 de memorii şi studii ştiinţifice ample, fundamentale în dezvoltarea geometriilor cu grup fundamental. A creat împreună cu Gh. Ţiţeica şi Al. Myller geometria diferenţială centro-afină. Aproape 30 de ani (1937-1966) a vegheat ca redactor-şef la apariţia regulată şi la cele mai înalte cote de calitate a revistei “Analele Ştiinţifice ale Universităţii Iaşi”.
Personalitate distinsă şi complexă, profesor talentat, stimat şi iubit de studenţii săi, care
i-au editat opera, s-a retras de la catedră în1962 şi a trecut în lumea umbrelor la 9 septembrie 1966.
