Constantin Narly
S-a născut la Tecuci în 1896 şi s-a stins din viaţă la Bucureşti în 1956. A urmat studii liceale şi superioare la Iaşi. Şi-a continuat studiile la Gottingen, unde a obţinut doctoratul în filosofie în 1924 cu teza Die soziale Schichtung Rumäniens. (Stratificarea socială a românilor)
După obţinerea doctoratului, şi-a început cariera universitară la Iaşi, ca asistent suplinitor la Catedra de Pedagogie a Facultăţii de Litere, între 1 noiembrie 1924 şi 31 ianuarie 1926. În perioada 1927-1940 a fost profesor de pedagogie la Universitatea din Cernăuţi, unde a înfiinţat un Institut de Pedagogie, după modelul Seminarului Pedagogic de la Iaşi, condus de profesorul Ion Găvănescul ce i-a fost un adevărat mentor şi de care l-a legat o durabilă prietenie, până la sfârşitul vieţii sale.
Unul dintre cele mai importante merite ale lui C. Narly este editarea „Revistei de pedagogie”, care s-a bucurat de un real prestigiu şi a popularizat cele mai valoroase idei pedagogice ale vremii.
Opera pedagogică a lui Narly abordează în principal problema personalităţii şi a idealului educaţiei, a metodelor de educaţie, precum şi probleme de istoria educaţiei şi a gândirii pedagogice: „Educaţie şi ideal” (1927), „Pedagogia socială şi personalitatea” (1928), „Opera pedagogică a profesorului I. Găvănescul” (1929), „Istoria pedagogiei” (1935), „Pedagogia lui Kant” (1936), „Pedagogie generală” (1938), „Metode de educaţie” (1943) etc.
Deşi mare parte din activitatea academică şi-a desfăşurat-o la Universităţile din Cernăuţi şi Bucureşti, Constantin Narly aparţine mediului universitar ieşean prin formarea sa, prin începuturile carierei academice şi, de asemenea, prin prietenia şi colaborarea cu profesorul ieşean Ion Găvănescul.