Steluta Teodorescu
Steluţa Teodorescu (născută pe 9 iulie 1926, Moineşti – decedată pe 9 mai, 2008, Iaşi) – psiholog, profesor universitar, prorector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” între 1976 -1981.
A făcut şcoala primară în oraşul natal, iar cursurile gimnaziale şi liceale la Şcoala Normală de Fete din Bacău (1938-1946). Absolvă în 1950, cu diplomă de merit, cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie la Universitatea din Iaşi. Rămâne în facultate ca asistent, la catedra de Psihologie-Pedagogie. Îşi continuă studiile doctorale, începute în ţară, la Leningrad, sub conducerea academicianului Boris Ananiev. Le finalizează la Iaşi, cu teza “Concepţia psihologică a lui lui Pierre Janet despre om”, sub coordonarea academicianului Vasile Pavelcu. În 1972 concurează la postul de profesor titular al cursurilor de psihologie generală şi psihologia copilului, devenind astfel prima femeie profesor universitar în psihologie la Iaşi. Se retrage din activitate în 1986.
În psihologia românească, şi-a particularizat contribuţia ştiinţifică prin analiza operei lui Pierre Janet, creatorul psihologiei conduitei. Este autoarea a peste 70 de titluri, printre care „Psihologia Conduitei”(1972) şi „Psihoantropogeneza. Concepţia psihologică a lui Pierre Janet despre om”(1992). Preocuparea şi pasiunea cu care a tratat această temă au avut reverberaţii dincolo de cadrul naţional. În 1970 primeşte din partea prof. dr. Glenn W. Conrad, de la Child Guidance Center din New York, solicitarea de a-i trimite articolul „Problema memoriei şi timpului în concepţia psihologică a lui Pierre Janet”, iar între 1975-1977 are o susţinută corespondenţă şi schimb de lucrări ştiinţifice cu Henri F. Ellenberger, de la Universitatea din Montreal, autorul monumentalei lucrări “Descoperirea inconştientului: istoria şi evoluţia psihiatriei dinamice”(1970).
A rămas în conştiinţa studenţilor săi prin calitatea actului didactic, probitate şi deosebită omenie.
