Eusebiu Popovici (n. 15 februarie 1838, Cernăuţi – 28 septembrie 1922, Cernăuţi) – preot, istoric, profesor universitar.
În oraşul natal urmează studiile liceale (1849 – 1856) şi teologice (1856 – 1859), apoi cursuri de specializare la Universitatea din Viena (1860 -1861). Reîntors acasă, Eusebiu Popovici va fi custode al Bibliotecii de Stat din Cernăuţi (1861 – 1871), profesor suplinitor la catedrele de Vechiul Testament şi Limbi Semitice şi Istorie Bisericească şi Drept canonic ale Institutului teologic din Cernăuţi, apoi, din 1875 şi până la 1908 profesor titular la Catedra de Istorie Bisericească a Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Cernăuţi. În şase rânduri este decan al Facultăţii şi de două ori rector al Universităţii (1880 – 1881; 1895 -1896).
În 1863 este hirotonit preot, apoi promovat protopresbiter (1874) şi arhipresbiter stavrofor (1880). După moartea soţiei se călugăreşte, ajungând arhimandrit de scaun (vicar) al Arhiepiscopiei Cernăuţilor (1913 – 1918).
Eusebiu Popovici are şi o bogată activitate în administraţie, în calitate de inspector şcolar (1869 – 1876), membru în Consiliul Şcolar al Austriei (1877 – 1896) şi consilier consistorial onorar (din 1874). Din 1908 este membru onorar al Academiei Române.
Profesor renumit, Eusebiu Popovici predă, în limba germană, cursul de Istorie Bisericească Universală, cel mai complet pentru vremea aceea din Răsăritul Ortodox (tradus apoi în limbile română, sârbă şi bulgară); de asemenea, este autorul a numeroase studii publicate în revista “Candela”, în “Archiv für Katholisches Kirchenrecht” din Mainz ş.a.
Lect.dr.pr. Daniel Nită-Danielescu
