Simeon Reli

Prof. univ. dr. Simeon Reli (1882-1945)

Născut la 25 iulie 1882, în localitatea Pătrăuţii de Sus, Siret, Simeon Reli a urmat şcoala primară în satul natal, Gimnaziul de Stat şi Liceul din Cernăuţi, Facultatea de Teologie din Cernăuţi (în frunte căreia se afla, ca decan, profesorul şi istoricul Eusebiu Popovici) După absolvirea facultăţii, se căsătoreşte, fiind hirotonit diacon şi preot, activând ca preot şi catehet la mai multe şcoli.

Întrucât Facultatea de Teologie din Cernăuţi w3nu avea titular la disciplina Istoria Bisericii Române, ea fiind suplinită de profesorul Vasile Loichiţă, profesorul Simeon Reli a intrat în atenţia conducerii facultăţii, cu intenţia de a fi cooptat pentru un post în facultate. Aşa se explică faptul că profesorul Simeon Reli a început să publice o serie de lucrări ştiinţifice şi să-şi pregătească doctoratul în teologie, pe care îl susţine în anul 1928. În vederea desăvârşirii studiilor, la propunerea facultăţii, primeşte din partea mitropolitului Nectarie Cotlarciuc o bursă în Austria (Viena), Germania (Leipzig) şi Cehoslovacia.

În anul 1929 profesorul Reli susţine concursul pentru postul de profesor la disciplina Istoria Bisericii Române din cadrul Facultăţii de Teologie. Reuşind la concurs, Reli este numit, în noiembrie 1929, profesor agregat, deţinând în paralel şi alte funcţii. În decembrie 1933 devine profesor titular, urmând ca pentru un an de învăţământ să conducă facultatea în calitate de decan (1934-1935). Pentru realizările sale este propus pentru decernarea ordinului cehoslovac “Leul Alb”(1938) şi primeşte decoraţia “Coroana României” în gradul de ofiţer (1940).

În septembrie 1941, va pune bazele Institutului de Istorie de pe lângă Facultatea de Teologie, devine membru al Institutului de Limbă “Arboroasa” şi prezidează activitatea din cadrul Asociaţiei Culturale “Bucovina literară”. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, revine la Suceava şi în aprilie 1945 îşi reia cursurile. Din păcate, la foarte scurt timp (10 octombrie 1945) trece la cele veşnice.

Lucrările sale însumează aproximativ 70 de titluri, cele mai multe dintre ele fiind de Istoria Bisericii Române, cum ar fi: Ceremonii şi obiceiuri religioase în viaţa socială publică din trecutul românesc, 1930, Viaţa religioasă şi morală românească în secolele XVIII şi XIX, după scriitori străini, 1935, Relaţiile dintre Biserică şi Stat în România vremurilor trecute, 1933, Originea şi evoluţia istorică a costumului preoţesc la Români, cu 10 planşe, 1935, Curs de Istoria Bisericii române, de la formaţiunea etnică şi creştinarea poporului român, până azi, cu o statistică, 2 volume litografiate, Cernăuţi, ed. I, 1932 şi ed. III revăzută în 1936; Din suferinţele Bisericii noastre ortodoxe sub stăpânirea austriacă, Cernăuţi, 1925, Călăuza monumentelor religioase istorice din Eparhia Bucovinei, Cernăuţi, 1937 (cu ilustraţii): La acestea se adaugă lucrări în care evocă mari figuri bisericeşti şi istorice, precum şi lucrări privitoare la caritate şi viaţa monahală sau cu caracter pedagogic bisericesc.


Conf.univ.dr.pr. Ion Vicovan