Vasile Tarnavschi (născut pe 16 decembrie 1859, Mihoveni-Suceava, decedat la 4 februarie 1945, Bucureşti), profesor universitar la Cernăuţi, la catedra de studiul Vechiului Testament şi Limba ebraică.
În oraşul Suceava a urmat liceul (1870-1878). Licenţiat al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1882). Aceeaşi instituţie îi conferă şi titlul de Doctor în Teologie în 1884. Îşi continuă studiile postuniversitare în vederea specializării pentru exegeza biblică şi limbi semitice, la Viena, Breslau (Wroclaw) şi Berlin (1898-1900). A funcţionat ca preot în Stroieşti-Suceava (1887-1889) şi la Cernăuţi (1896-1898). Profesor docent (1900), profesor extraordinar (agregat, 1903) şi apoi titular (1906-1932) la Catedra de Studiul Biblic al Vechiului Testament şi Limba ebraică de la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. În cadrul aceleaşi facultăţi a suplinit pentru o vreme şi Catedra de Teologie Practică şi a predat cursuri opţionale de aramaică, siriană şi arabă. În cinci rânduri a îndeplinit funcţia de decan al Facultăţii de Teologie (în perioada 1912-1920) şi apoi pe cea de rector al Universităţii din Cernăuţi.
Ca director şi redactor al revistei „Candela” (1923-1932) şi preşedinte al Asociaţiei Clerului din Bucovina 1923-1924), ca profesor şi teolog, Vasile Tarnavschi s-a impus ca un exeget de referinţă al secolului trecut. Cercetările sale de exegeză şi teologie biblică s-au concretizat prin publicarea cunoscutelor volume de Întroducere în sfintele cărţi ale Testamentului Vechi (Cernăuţi, 1928, 656 p.) şi Arheologie biblică (Cernăuţi, 1930, 710 p.). Cel de-al doilea volum, pentru elementele generale, deşi au trecut opt decenii, nu şi-a pierdut cu totul actualitatea. Considerat de către specialiştii în domeniu ca un exeget de referinţă pentru teologia şi exegeza biblică vechitestamentară, Vasile Tarnavschi a încetat din viaţă în Bucureşti pe 4 februarie 1945.
(A se vedea: Prof. Univ. Pr. dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002).
Prof. Univ. Petre Semen
