(n. 19 ianuarie 1890, Bârlad –
d. 22 august 1972, Iaşi)
fizician, profesor universitar, inventator
A descoperit efectul de depolarizare a luminii, care îi poartă numele.
În oraşul natal a urmat cursurile şcolii primare şi ale Colegiului Naţional „Gh. Roşca Codreanu”, promoţia 1908. Licenţiat al secţiei Fizică-Chimie a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi (1912), Ştefan Procopiu îşi continuă studiile universitare la Paris, unde desfăşoară activităţi de cercetare cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie Curie, Paul Langevin, Aimè Cotton, Charles Fabry. Devine doctor în Ştiinţe Fizice la Sorbona pe 5 martie 1924, un an mai târziu fiind numit profesor titular la catedra de Gravitaţie, Căldură şi Electricitate a Universităţii din Iaşi, la care a predat până la retragerea sa din activitatea didactică, în 1962. În acelaşi timp, susţine cursuri la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi, al cărei decan a fost.
Membru al Academiei Române (1955) şi a altor societăţi ştiinţifice române şi străine, Ştefan Procopiu face parte de două ori din Comisia mondială de propuneri pentru Premiul Nobel la Fizică.
Descoperitor al Magnetonului Bohr-Procopiu şi autor a peste 177 de lucrări ştiinţifice (printre care “Electricitate şi magnetism” – 1929 şi “Termodinamica” – 1948), savantul de talie internaţională a încetat din viaţă în Iaşi la 22 august 1972.
