Petru Poni (n. 4 ianuarie 1841, Săcăreşti, judeţul Iaşi – 2 aprilie 1925, Iaşi) – chimist, profesor universitar şi academician român.
A urmat, între 1852 şi 1859, liceul de la Academia Mihăileană din Iaşi. Continuă studiile în specialitatea fizică şi chimie la Paris, ca bursier la Collège de France şi Sorbona. Întors în ţară, este numit în 1866 ca profesor, la Liceul Naţional. În octombrie 1878, ocupă prin concurs catedra de chimie de la Universitatea din Iaşi, post pe care l-a deţinut timp de 33 de ani. Aici, a înfiinţat primul laborator de chimie al Universităţii din Iaşi, în 1882, şi Catedra de Chimie organică, în 1891. În 1897, împreună cu Anastasie Obregia, inaugurează în noua clădire a Universităţii, un laborator modern de chimie. În 1903, introduce cursul “Studiul chimic al petrolului”. A publicat primele manuale de chimie şi fizică în limba română. A colaborat la înfiinţarea Societăţii Române de Ştiinţe, în 1890, şi Societăţii de Ştiinţe, în 1900. Petru Poni a efectuat primele cercetări asupra compoziţiei chimice a mineralelor din România.
În 1889, este ales membru al Academiei Române, şi apoi preşedinte al acesteia. În trei rânduri, ocupă funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii. Este pensionat, în 1911.
