Constantin C. Angelescu

Constantin C. Angelescu (16 februarie 1905, Bucureşti – 15 octombrie 2000, Iaşi) – jurist, istoric, profesor universitar

A absolvit liceul în Paris (1923). Studii universitare la Facultatea de Drept din Bucureşti (1923-1926). Diplomat în studii superioare de drept public la Universitatea din Paris (1928). Diplomat în studii superioare de economie politică la Universitatea din Paris (1930). Diplomat al Şcolii de Ştiinţe Politice (1931). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza La consultation directe du peuple, en dehors de l’élection, d’après la Constitution de Weimar (1933). Referent stagiar la Consiliul legislativ (1934-1936). Prodecan al Facultăţii de Drept din Iaşi (1942). Decan al Facultăţii de Drept din Iaşi (1944-1945). Asistent onorific la catedra de Drept administrativ a Universităţii din Bucureşti (1934). Profesor agregat la catedra de Drept constituţional comparat a Universităţii din Cernăuţi (noiembrie-decembrie 1936). Profesor la catedra de Drept constituţional şi administrativ a Universităţii din Iaşi (1937-1950). Bibliotecar la Biblioteca Universităţii Iaşi şi la Biblioteca Filialei Iaşi a Academiei Române (1950-1952). Arestat pe motive politice (1952-1955). Cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie din Iaşi (1955-1975). Şef al sectorului de Istoria modernă a României din cadrul Institutului de Istorie din Iaşi (1967-1975).

Opera sa cuprinde numeroase studii şi articole de drept constituţional, de istorie a dreptului public şi de istorie a românilor. Dintre acestea amintim: Izvoarele Constituţiei române de la 1866 (1926), Pedeapsa cu moartea la Români în veacul al XIX-lea (1927), Cei dintâi români doctori în drept de la Paris (1928), Déclaration de guerre et referendum (1932), La crise de la démocratie (1933), Unificarea legislativă faţă de articolul 137 din Constituţie (1934), Iresponsabilitatea juridică a membrilor Adunărilor legiuitoare (1935), Proiectul de Constituţie al lui Cuza Vodă de la 1863 (1935), Un jurist moldovean uitat: Teodor Veisa (1938), Contenciosul administrativ român sub regimul Constituţiilor din 1923 şi 1938 (1939), Amnistia în dreptul constituţional român (1940), Noua organizare constituţională a Statului român (1941), Noi contribuţii la istoricul Constituţiei române de la 1866 (1942), Andronache Donici şi proiectul de Constituţie din 1822 (1947), Despre două manuscrise ale Regulamentului Organic moldovean (1956), Dezvoltarea constituţională a Principatelor-Unite de la 1859 la 1862 (1959), Justiţia în Moldova la mijlocul veacului al XIX-lea. Constatările unui jurist grec (1976), Proiectul de Constituţie din 1859 al Comisiei Centrale de la Focşani (1980) etc. A colaborat cu studii substanţiale la volume colective: Dezvoltarea economiei Moldovei între anii 1848 şi 1864. Contribuţii (1963), Cuza Vodă în memoriam (1973), Economistul Nicolae Şuţu (1974).

Director al revistei trimestriale „Arhiva de drept public” din Iaşi (1939-1941). Decorat cu ordinul „Coroana României” cu panglică de „Virtutea Militară”.